Atunci când te hotărăști să îți iei un teren pe care să îți faci o casă, e bine să verifici dacă și cât poți construi pe el și mai ales dacă acesta va rezista la greutatea casei.
Dacă ceri un studiu geotehnic pe teren și îl discuți apoi cu un inginer constructor, poți afla dacă pământul de sub casă ține și ce surprize neplăcute ai putea evita atunci când vei pune casa pe teren.
Studiul geotehnic înseamnă recoltarea unor mostre de sol prin niște foraje de cel puțin 4 metri adâncime, din care se pot vedea straturile de sub pământul vegetal. Sub pământul vegetal, pe care nu e bine să construiești direct, poți avea nisip, argilă sau pietriș de diverse consistențe, granulozități și proprietăți în diverse amestecuri. Probele sunt duse în laboratoare de teste geotehnice și se determină pentru fiecare strat proprietățile de rezistență aferente – la ce greutate/presiune rezistă stratul respectiv, cât de mult se tasează/deformează sub această greutate, cum se comportă în raport cu apa (se umflă sau nu, absoarbe/reține apă, etc), alte proprietăți de care inginerul de structură va avea nevoie pentru a putea dimensiona corect fundațiile casei, adâncimea exactă la care trebuie să sapi și cum poți evita în timp tasări sau crăpături ale casei, dacă ai apă pe teren sau nu, precum și alte probleme ale casei generate de deformarea pământului de sub ea. Te poti trezi cu multe surprinze neplăcute precum moloz, gunoi sau urme de alte construcții existente. Te costă undeva la 2000 de ron în medie un studiu geotehnic bun pe care dacă îl ai poți economisi metri cubi buni de beton, câteva basculante de pământ în plus și ceva timp atunci când vei construi.
Chiar dacă la suprafață terenul este frumos și verde, poate ascunde o serie de probleme.
Apa în teren. Poate cea mai pertinentă problemă atunci când începi să sapi pe teren este apa din pânza freatică, izvoare locale sau retenția apei în sol după ploaie. Dacă vrei să îți faci casă cu subsol și ai apă pe teren, va trebui să investești destul de mulți bani în hidroizolații ca apa să nu între sub casă și mai ales să stai cu ochii pe cei care execută, să verifici de mai multe ori că hidroizolarea este făcută corect. Și nici așa nu poți fi sigur 100%, apa își face loc foarte repede.
Experiență proprie Marius – la Cluj am avut un proiect de casă cu subsol pe un teren pe care aveam izvor. Deși am pus 2 rânduri de hidroizolații din carton astfaltat sudat (marcă bună, destul de mediatizată), betonul în sine a fost aditivat cu impermeabilizant și pe suprafața interioară a pereților subsolului am stropit cu o sare de impermeabilizare a betonului, apa tot a intrat în subsol, pentru că subsolul era la 3 m adâncime iar pânza freatică începea de la 1m adâncime. Presiunea apei e atât de puternică încât după câteva luni a intrat într-un rost de sudură a hidroizolației, de acolo a atins întreaga suprafață de beton, a ajuns la un rost de turnare în beton unde era o mică fisură și a refulat în casă prin aceasta, care nu a putut fi închisă de soluția dată la interior.
Terenul poate fi format din argilă – material destul de plastic, care se poate umfla când se umezește și se poate contracta foarte tare când e secetă / sau foarte uscat. E ca o plastelină iar terenul începe pur și simplu să joace pe verticală ca un val când se usucă / contractă. Dacă fundațiile casei nu sunt bine legate între ele, din această variație de umflare / contracție, o parte din casă se poate ridica sau coborî cu câțiva milimetrii, de unde vei avea fisuri. Aici e cazul argilei contractile de care numai geotehnicianul sau inginerul structurist te poate avertiza. Nici pe solurile nisipoase nu poate fi chiar ușor de construit – dacă dai de soluri cavernoase, care arată ca un burete, pe care cum pui greutate se tasează (loess) sau din contră – poți avea proprietăți foarte bune, în care – în loc de fundații clasice din beton ai putea șuruburi metalice de tipul piloților, care se comportă foarte bine în nisip și dacă ai o casă pe structură ușoară, poți reduce foarte mult costurile și viteza de execuție. Ai crede că un sol pietros – stâncos este mai bun. Așa este, ține mai bine o casă pe el – însă săpătura este mult mai grea aici și atunci va trebuii să îți faci fundațiile cât mai mici, pentru a avea manoperă cât mai mică și atunci chiar trebuie să fii atent la cum faci fundațiile.
Există terenuri pe care pot exista depozite de gunoi sau de moloz, fie că au fost construcții pe vremuri acolo și la demolare a rămas molozul, fie că mult timp s-a aruncat gunoi, peste care apoi s-a format verdeață. Durează între 20 și 50 de ani până fermentează toată materia organică și până solul se stabilizează și ai mari șanse să te trezești cu crăpături, fisuri și tasări ale casei, în cazul bun în care ai reușit să construiești pe această zonă. Să sapi și să scoți totul te poate costa o avere, la fel și să faci piloți de adâncime.
Experiență proprie Marius – într-un proiect din Cluj am avut și teren în pantă și 6 m de gunoi pe teren, pe care pur și simplu nu puteam construi. A trebuit să facem piloți de adâncime din beton armat pentru a putea pune casa pe ei, care au costat 10.000 de euro.
Dacă ai un teren într-o zonă cu pantă, te-ai putea lăsa furat de peisaj și de panoramă, dar ai grijă să verifici că acel teren nu poate să o ia la vale! De multe ori terenurile în pantă pot aluneca la o ploaie mai serioasă sau dacă adaugi greutatea casei pe ele, accelerezi ruperea de pantă sau alunecarea straturilor între ele. Fenomenul poate să fie brusc, dar poate și să dureze mai mulți ani.
Sunt șanse să ajungi să bagi mai mulți bani în a stabiliza terenul să nu plece și să poți construi pe el, decât casa în sine. In aceste cazuri un studiu geotehnic și un ochi critic chiar își poate merita banii!
Experiență proprie Marius – la același proiect cu piloții, aluneca de asemenea terenul de sub stratul de gunoi și pe lângă cei 10.000 de euro pentru piloți, a mai fost nevoie de un zid de sprijin din beton armat, care de asemenea a trecut de 10.000 de euro ca și costuri. iar într-un alt proiect – terenul era pe buza unui râu, cu vedere spre o livadă și făcea parte dintr-o albie anterioară, dar cu pantă foarte mare. Pentru că solul de aici era format din sedimente aduse pe vremuri din râu, aveam o înălțime de peste 10 m de teren care putea să plece dacă puneam casă pe el, Investiția de consolidare a terenului ar fi fost de 60.000 de euro pentru un buget total de casă de 150.000 de euro…. beneficiarii au vândut terenul, dar la jumătate de preț după ce au aflat că nu se poate construi pe el.
Probabil vei dori un teren cât mai central, într-o zonă în care deja sunt contruite case pe toate vecinătățile parcelei tale și pe care ai destul de multe limitări. Există cazuri în care trebuie să construiești pe limita de proprietate, imediat lângă zidul casei vecinului (pe calcan). Dacă îți faci casă cu subsol ai mari șanse ca atunci când sapi, să ajungi sub fundațiile vecinului, riscând să îi produci crăpături în casă sau chiar prăbușirea parțială. În acest caz va trebui să ii faci subzidiri – respectiv pe banii tăi să ii reconstruiești vecinului fundațiile, până la nivelul la care tu vrei să îți faci casa. Dacă vecinul tău are subsol și tu nu vrei să faci acest lucru la casa ta, o parte din greutatea casei tale va împinge în pereții subsolului învecinat și riști să ii dărâmi subsolul, deci tot până la aceeași adâncime va trebui să sapi.
Cere studiul geotehnic și vorbește cu un specialist să îți spună ce și cât poți construi pe teren inainte de a semna construi/cumpara pe/un teren. Poate fi mult mai ieftin.
ing. Marius Șoflete
Inginerie Creativă
Sursa : http://buhnici.ro/casabuhnici-episodul-5-1-secretele-ascunse-ale-terenului/